Noi speranțe pentru victimele accidentelor din România – puncte tari și slabe ale asistenței de urgență

Accidentul de autocar din Muntenegru a readus pe micile ecrane vestele stacojii ale salvatorilor SMURD. Toată lumea știe că, atunci când se întâmplă o tragedie, medicii de pe ambulanță vor face tot posibilul să aducă pacientul în viață la spital. De data aceasta, și spitalele au fost pregătite pentru cei 29 de răniți. Cât de pregătiți sunt însă medicii din spitalele românești pentru sutele de cazuri complexe pe care le primesc în fiecare zi?

Au murit 18 persoane și alte 29 sunt rănite. Ziua de miercuri este declarată zi de doliu național. Dincolo de tragedie, de solidaritatea umană și de mobilizarea autorităților muntenegrene și române, rămân în discuție punctele slabe și puternice, de fiecare zi, ale sistemului de urgență autohton. Iată câteva dintre ele.

Puncte tari:

1. Sistemul de urgență prespital SMURD

În 2007, România adera la Uniunea Europeană, iar una dintre condițiile preaderării a fost aceasta: să-și pună la punct sistemul de asistență de urgență prespital. Regula fiind clară și având și liderul potrivit, pe medicul palestinian Raed Arafat, lucrurile s-au mișcat. Așa se face că, în marea nebuloasă care este sistemul de sănătate românesc, asistența de urgență “prespital” stă, cât de cât, bine: există o legislație clară și acceptată, există fonduri, un program de training, de înnoire a parcului de ambulanțe, există și o bună comunicare a rezultatelor.

Dar lupta contracronometru nu se termină odată cu aducerea pacientului la spital. Iar reușitele SMURD ar trebui continuate și dincolo de poarta unității medicale, adică acolo unde echipa de specialiști urmărește cazul timp de zile, săptămâni sau luni – atât cât este nevoie.

”În prezent, pacienţii în stare gravă beneficiază de o îngrijire excelentă în faza prespitalicească şi în unităţile de primire a urgenţelor (UPU), prin sistemul realizat de dr. Raed Arafat. Dar, tratamentul în spital este afectat serios de subfinanţare, de absenţa medicamentelor, a materialelor sanitare şi a reactivilor, ceea ce diminuează mult şansele de supravieţuire a celor aflaţi în situaţii limită. În consecinţă, de nenumărate ori, singurul rezultat al îngrijirii adecvate în faza prespitalicească este acela că pacienţii nu mor în stradă, ci în spital”, declara pentru Agerpres, în ianuarie, prof. univ. dr. Dorel Săndesc, şeful Secţiei ATI a Spitalului Judeţean Timişoara şi preşedintele Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă (SRATI).

2. Implementarea Programului Național de finanțare a cazurilor critice

După ani în care anesteziștii au încercat să-l promoveze către autorități, Guvernul și Ministerul Sănătății (MS) au aprobat Programul Național de Finanțare a cazurilor critice, în luna  ianuarie 2013. Prin declarația de mai sus, profesorul Săndesc le explica jurnaliștilor de ce consideră că aprobarea acestui program este un moment istoric. Programul, propus și conceput de SRATI, sub coordonarea prof. Săndesc, oferă spitalelor de urgență soluții suplimentare pentru a-și recupera cheltuielile pe care le generează cazurile complexe. Până la aprobarea lui, pacienții în stare gravă aduși la spitalele de urgență riscau să găsească medicii în impas, în imposibilitatea de a le oferi tratamentul corespunzător. Și asta pentru că spitalele de urgență își recuperau cheltuielile (sau, mai bine zis, nu și le recuperau), indiferent de gravitatea cazului, prin controversatul sistemul DRG. Ce înseamnă sistem DRG:

Spitalul primește de la Casa de Asigurări de Sănătate aproximativ 1.600 de lei pentru un caz internat, indiferent de cheltuielile pe care le generează acesta în perioada pe care o petrece în spital. Pentru unele cazuri, tratamentul nu consumă toată suma de bani, fie pentru că pacientul nu are o problemă gravă (și de aici apar și criticile vizavi de internările inutile, făcute doar pentru ca spitalul să “ia bani” de la Casă), fie pentru că, dimpotrivă, pacientul decedează la scurt timp după internare. În urgențele majore nu poate fi vorba de internări inutile. Ideea era că economiile care se fac pentru un caz mai ușor (până la suma de 1.600 de lei) acoperă cheltuielile suplimentare pentru un caz complex. Din păcate, tratamentul unui singur pacient cu leziuni multiple (rupturi de organe, fracturi, arsuri pe zone extinse) face ca toate socotelile să explodeze. Vorbim despre o mulțime de tuburi de dren, de sonde, tije sau proteze, mănuși de unică folosință, medicamente și investigații cu aparatură sofisticată, ce necesită service. De exemplu, numai oxigenul pentru o zi de ventilare mecanică ajunge la suma de 800 de lei. Sunt suficiente câteva astfel de cazuri pe săptămână pentru a goli „magazia” spitalului. „În urgență totul este fulgerător, iar acest «totul», nefiind programat, este costisitor. Nu poți să scoți doar zece seringi pentru că doar atâtea ai și doar atâția bolnavi poți să tratezi, trebuie să ai tot timpul cu ce să poți face lucrurile necesare”, ne spunea în octombrie prof. dr. Mircea Beuran, șeful clinicii de Chirurgie de la Spitalul Clinic de Urgență București (Floreasca) și președintele Societății Române de Chirurgie de Urgență și Traumatologie (SRCUT).

Din fericire, Programul Național de finanțare a cazurilor critice poate să rezolve problema financiară.

IMG_7399 Autoritățile au revenit asupra lui în cadrul a două întâlniri succesive care au avut loc între medici chirurgi, anesteziști și urgentiști și autorități din Sănătate, în toamna anului trecut (dr. Vasile Cepoi, dr. Raed Arafat, prof. dr. Mircea Beuran, prof. dr. Constantin Ciuce (Cluj-Napoca), prof. dr. Dan Sabău (Sibiu), prof. dr. Vasile Sârbu (Constanța), prof. dr. Sanda Maria Copotoiu (Tg. Mureș) și mulți alții). Dialogul medicilor, indiferent de specializare, a urmărit îngrijirea pacientului în toate fazele ei, atât prespital, cât și pe parcursul internării. (Este vorba de conferințele pe tema “Managementul pacientului politraumatizat în spitalele din România”, realizate la inițiativa și sub coordonarea prof. dr. Mircea Beuranaici și aici).

Ce este politrauma

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, politrauma, adică afectarea a cel puțin două organe, dintre care unul cu risc vital, este principala cauză de mortalitate în rândul persoanelor sub 45 de ani. Accidentele rutiere sunt principala cauză de politraumă. După cum ne spune prof. Beuran, “este o patologie grea, multiviscerală, multiosoasă, cu leziuni neurologice, medulare, de membre. La 100 și ceva la oră, dacă este proiectat într-un stâlp, omul poate să devină unul dintre foarte mulții așa-ziși donori de organe.”

Puncte slabe

1. Rețea de urgență spitalicească organizată pe criterii de competență – în pregătire

Dincolo de soluția financiară, medicii și autoritățile din Sănătate lucrează la elaborarea unor protocoale de colaborare între unitățile medicale și între departamentele aceleiași unități, pentru o rezolvare mai eficientă a cazurilor critice. Astfel, persoana cu traumatisme multiple va fi transportată de Ambulanță la spitalul care are specialiștii, aparatura și experiența potrivite cazului respectiv, evitând deci pierderi de timp și deteriorarea stării pacientului.

În același scop s-a propus și organizarea celor șapte centre regionale de urgență – acestea vor putea oferi orice tip de servicii și vor păstra legătura cu unitățile medicale din teritoriu. Iată ce spunea dr. Raed Arafat la conferința din noiembrie, la vremea respectivă Subsecretar de Stat în MS: “Conform clasificării, trebuie să existe spitale de nivel 1A, 1B, 2A, 2B, 3 și 4. Cu două excepții, care și ele mai au nevoie de lucru (este vorba de spitalele din Constanța și din Tg Mureș), nu există spitale care să poată fi încadrate în 1A, care să aibă în clădire toate specialitățile. În regiunile în care nu există spitale care să funcționeze singure ca unități de tip 1A trebuie să creăm unități funcționale de tip 1A, în sensul că vreo trei spitale trebuie să lucreze împreună (de exemplu, Floreasca va colabora cu Maternitatea Polizu și cu Spitalul de Copii “Grigore Alexandrescu”). De la fiecare unitate funcțională, managerul și directorul medical ai unității de bază au responsabilitatea organizării acestei entități, împreună cu secțiile, iar fiecare dintre celelalte spitale din cadrul unității vor desemna o persoană, astfel încât să asigure 24 din 24 de ore funcționarea acestei entități. Știu că va fi dificil, dar altă soluție la momentul acesta nu avem, până când se construiesc clădiri noi.”

2. Problema personalului medical

Dar poate că cea mai gravă problemă a sistemului medical românesc, pe termen lung, este cea a lipsei de personal. Dacă în bolile cronice putem să ne programăm nevoia de „doctor”, altfel stau lucrurile în urgențele majore. Prof. dr. Constantin Ciuce, Clinica Chirurgie I Spitalul Clinic Județean Cluj-Napoca: „Niciodată nu vei găsi un om care să meargă să muncească mult mai greu şi să fie remunerat la fel. Nu poţi plăti la fel o asistentă care lucrează în politraumă şi o asistentă care lucrează la dermatologie (este doar un exemplu). Această diferenţă salarială i-ar motiva pe oameni să vină spre acest domeniu, să nu fugă de el.”

Chirurgii atrag atenția că tot mai puțin rezidenți aleg chirurgia, iar dintre aceștia, mulți pleacă din țară după terminarea studiilor. SRATI anunță că românii ar avea nevoie de un număr cel puțin dublu de medici pe anestezie și terapie intensivă. “Din estimarea SRATI, în sistemul public activează mai puțin de 700 de medici anesteziști și reanimatori, în condițiile în care un minim decent ar fi de 1.500”, declara la jumătatea lunii mai conf. dr. Șerban Bubenek, vice-președinte SRATI. “În toate marile spitale județene se încalcă grosolan legea și prevederile europene care stipulează că după gardă, medicii trebuie să plece acasă. Noi rămânem după garda de 24 de ore încă 12 sau 16 ore, atât cât este nevoie, pentru că altfel nu ar avea cine să meargă în sală cu bolnavii și cine să se ocupe de ei în terapie intensivă. Deficitul de personal este imens”, sublinia medicul.

Următoarea conferință pe tema managementului pacientului politraumatizat va avea loc la Timișoara, pe 12-13 iulie. Informații despre eveniment – aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *