Fobia privatului în anarhia din sănătate

Dr. Cristian Toma, Expert AEGEEA Group
“În România, oricât de bune ar fi prevederile unei legi, dacă ne raportăm la trăsăturile și abilităţile personajelor aflate în instituţiile cu atribuţii privind punerea ei în aplicare, fiasco-ul implementării este garantat.”

În urma participării la prima ediţie a Amfiteatrului de Sănătate, Sinaia, Hotel Palas, 1 – 4 Martie 2012, la care, dealtfel, am fost și co-organizator sub egida AEGEEA Consulting Group, am avut revelaţia (re)acutizării opoziţiei acerbe din interiorul sistemului public de sănătate faţă de consolidarea celor doi piloni fundamentali ai privatizării serviciilor medicale – spitalul privat și asigurările private.
Trebuie să recunosc că aversiunea societăţii civile și asociaţiilor profesionale faţă de proiectul eșuat al defunctei „legi a sănătăţii” este pe deplin explicabilă. Liniile grosiere ale acestuia sugerează faptul că a fost elaborat mai degrabă de avocaţii lipsiţi de scrupule ai unor interese corporatiste decât de universitari asociaţi majorităţii experimentelor din sănătate în ultimii 10 ani, susţinători până mai ieri ai complementarităţii în asigurările de sănătate și prezentaţi ca și crema expertizei în domeniu de către Președintele – jucător și promotor.

Nu o să insist detaliind argumentele concluziei personale că respectivul proiect nu are nicio legatură cu interesele cetăţenilor acestei ţări, fiind din start structurat instituţional și funcţional ca un cocon conectat grosolan la buzunarele acestora, spre ghiftuirea băieţilor „șmecheri” (CNAS și ANCIS) respectiv „deștepţi” (asiguratorii privaţi) ce își pregăteau culcușul confortabil întrânsul.

Actuala guvernare, misiune dificilă

Ceea ce doresc să evidenţiez prin aceste rânduri este exacerbarea opoziţiei intrasistemice pe care tentativa nereușită de implementare a controversatului proiect a generat-o și pe care intenţia asumată, de reformă reală și în folosul cetăţenilor, a actualei guvernări este obligată să o depășească, întru evitarea unui nou și plauzibil eșec. Această opoziţie, survenită pe fondul opiniei generale că actualul sistem etatist și centralist de finanţare și control al proceselor din managementul sanitar trebuie reformat din temelii și, în proporţii variabile și discutabile, substituit  de instituţii și entităţi manageriale private, dincolo de forma și fondul proiectului instigator, concentreaza și reactivitatea populaţiei faţă de persoana promotorului, cu atât mai mult cu cât acesta s-a situat, prin acţiunea sa, în afara Constituţiei.

Paradoxul constă în faptul că opoziţia unor factori (foști sau actuali) din sistemul administraţiei publice de sănătate faţă de instituţionalizarea pe piaţa asigurărilor sociale a asiguratorilor privaţi se manifestă în ultimele 2 luni din ce în ce mai plenar și zgomotos, deși cu greu s-a auzit, mai anul trecut, din partea lor vreun protest faţă de dispariţia sistemului public de administrare a FNUASS. Ansamblul instituţional de case teritoriale urma să fie ras de pe faţa pământului, cu excepţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, instituţie anacronică și fără legitimitate strategică, rămasă pe post de căpușă intermediară în procesul de cheltuire a banului colectat pe mai departe de către „negrii” de la stat (ANAF).

Problema numărul 1: lipsa banilor sau lipsa determinării politice?

În ciuda afirmaţiei domnului doctor Cepoi, făcută luni, 14 mai 2012, pe postul Info al TVR, dar fără a nega realitatea acesteia, consider că principalul impediment în calea reformei nu este absenţa banilor, ci lipsa de deteminare și de forţă a decidentului politic de a trece peste influenţa și bruiajul exercitate constant de un grup relativ constant și binecunoscut al birocraţilor corupţi şi incompetenţi din administraţia sanitară a ultimului mileniu. Lipsa banilor nu este neapărat o premisă majoră, cât mai ales consecinţa incapacităţii manageriale remanente și scurgerii îndelungate de resurse financiare din sistem, astfel că acesta este secătuit încă înainte de a putea căpăta consistenţa financiară necesară aplicării unor strategii la nivel macro. Sigur că iminenta și mult-discutata privatizare a finanţării serviciilor medicale, produsă, desigur, într-o formă centrată spre interesul cetăţenilor, aduce la linia orizontului acestor personaje fie spectrul contractării fondurilor la dispoziţia lor şi, consecutiv, a influenţei exercitate prin distribuirea acestora, fie chiar dispariţia posturilor de care ţin cu dinţii şi din care au asigurat îndestularea afacerilor private din sănătate, proprii sau ale membrilor grupului care i-a susţinut.

Ce interese stau în spatele rezistenţei la reformă

O dovadă a ripostei acestei categorii la orice masură reformistă care le-ar putea afecta influenţa sau ar diminua volumul fondurilor publice pe care le administrează este agitaţia lor, neostoită de-a lungul timpului, de a reveni, la orice schimbare de putere, în posturile-cheie din care au reuşit să îngroape sistemul Bismarck ales iniţial ca model al asigurărilor sociale de sănătate din România, împreună cu speranţele de mai bine ale bolnavilor aflaţi la cheremul lor.

Desigur, toată această abnegaţie după ciolan nu este născută din dorinţa de a reforma sistemul în favoarea pacienţilor, beneficiarii lui legitimi, ci de voinţa aproape patologică de a-şi asigura din nou accesul la pârghiile de putere şi resursele financiare ale acestuia (câte au mai rămas) în vederea satisfacerii intereselor proprii sau ale grupurilor de sprijin. Secundar, dar nu de ignorat, aceşti aparatnici, mai mult sau mai puţin civili, doresc să revină și pentru a mai sterge din urmele unor fapte cu iz penal asociate cu mandatele lor anterioare.

Dincolo de banii investiţi, succesul unei întreprinderi constă în calitatea oamenilor pe care îi desemnezi la administrarea ei… Cineva mai cu experienţă îmi spunea cândva că, în România, oricât de bune ar fi prevederile unei legi, dacă ne raportăm la trăsăturile și abilităţile personajelor aflate în instituţiile cu atribuţii privind punerea ei în aplicare, fiasco-ul implementării este garantat. De aceea, pe lângă multă experienţă și buna intenţie dovedite de-a lungul timpului, actualului ministru al Sănătăţii îi trebuie, spre reușită, nu numai un agreement politic ferm și de largă majoritate, dar, mai ales, mult noroc.

One Response to Fobia privatului în anarhia din sănătate

  1. DUMITRU ALIN spune:

    Super articol. Cruda si reala realitate expusa in mod direct de dr. Cristian Toma!Din pacate suntem prea putini…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *